Pagina principală Pagina principală       Contact Contact       Harta site Harta site
Pagina principală Str. Dr. Aurel Lazăr Nr. 6, Alba Iulia
Contact 0258 811 083

Declaratia de la Madrid

DECLARAȚIA DE LA MADRID PRIVIND OZONOTERAPIA

 

Aprobată la „Reuniunea Internațională a Școlilor de Ozonoterapie” ținută la Academia Regală de Medicină din Madrid, la data de 3 și 4 iunie 2010, sub auspiciile Asociației Spaniole a Specialiștilor Medicali în Ozonoterapie (ASSMO).

 

Având în vedere faptul că odată cu descoperirea ozonului de către chimistul german Christian Friedrich Schönbein în anul 1840 folosirea sa în scopuri medicale a crescut în diferite părți ale lumii; există un interes din ce în ce mai mare al practicienilor din domeniul sănătății pentru descoperirea modului în care acesta funcționează și care sunt beneficiile sale; numărul de terapeuți specializați în ozonoterapie este în continuă creștere peste tot în lume; iar un număr crescând de pacienți beneficiază de pe urma acesteia. Cu toate acestea, consolidarea ozonoterapiei nu a fost ușoară, aceasta fiind încă întâmpinată cu rezistență în cadrul comunității medicale, iar recunoașterea sa în domeniul legal va necesita multe eforturi coordonate.

Amintind despre cercetările preclinice și studiile clinice privind utilizarea ozonoterapiei  desfășurate în Cuba, Germania, Italia, Rusia și alte țări, cu o considerabilă rigoare științifică, soldate cu rezultate care sprijină practicarea acesteia folosind diferite protocoale medicale.

Ținând cont de faptul că studiile preclinice, genotoxicitatea, toxicologia și studiile clinice desfășurate susțin aplicarea și caracterul inofensiv al acestei terapii medicale, prin folosirea unei vaste game de doze.

Subliniind faptul că cercetarea și experiența clinică cu ozonul medical sunt în plin progres, în ciuda diverselor obstacole pe care acestea le întâmpină, devenind o provocare permanentă pentru cercetători și pentru asociațiile de ozonoterapie, în principal din cauza accesului dificil la resursele financiare necesare continuării cercetării științifice.

Afirmând necesitatea acută de a acționa în funcție de anumite obiective specifice, planificând la nivel global acțiunile necesare, astfel ca practicienii de ozonoterapie care lucrează împreună să promoveze cu mare precizie și într-o manieră sigură practicarea ozonoterapiei.

Admițând existența unei diversități pe care comunitatea medicală dorește să o standardizeze și realizarea unui progres demn de a fi luat în considerare; necesitatea de a continua dezvoltarea definirii medicale a procedurilor și protocoalelor care determină cele mai bune aplicări unde este necesar, precum și un cod de bună practică pentru depășirea mai eficientă a unei posibile situații de malpraxis.

Salutând cu mare satisfacție regularizarea practicii ozonoterapiei în Rusia în anul 2007 de către Serviciul Federal de Control al Sănătății Publice și al Dezvoltării Sociale, fiind prima țară din lume care a făcut acest pas; în Cuba în anul 2009 de către Ministerul Sănătății Publice; în Spania de către Insulele Baleare și Insulele Canare (2007), Madrid (2009) și Galicia, Castilla-La Mancha și Castilla y León (2010) Comunități Autonome; realizarea unor progrese în direcția ozonoterapiei în Italia, Regiunile Lombardia (2003), Emilia-Romagna (2007) și Marche (2009), Curtea Administrativă din Lazio  dând decizii favorabile în acest sens (1996 și 2003).

Vorbitorii Reuniunii Internaționale a Școlilor de Ozonoterapie împreună cu asociațiile de ozonoterapie prezente au adoptat următoarele

 

CONCLUZII

 

În primul rând. Aprobarea Dozelor Terapeutice pentru Utilizarea Ozonului detaliate în secțiunea „Recomandări” a prezentei Declarații.

În al doilea rând. Intensificarea schimbului de informații, cercetare și experiență, atât pozitive cât și negative care au loc în domeniul ozonoterapiei, în vederea sprijinirii informațiilor referitoare la imensele beneficii aduse de această terapie. Stimularea publicării rezultatelor cercetărilor în reviste de medicină specializate.

În al treilea rând. Încurajarea cercetătorilor din domeniul sănătății sub aspectul dezvoltării eforturilor lor creative  în vederea evidențierii beneficiilor terapeutice ale ozonoterapiei cu eficiență și siguranță în cadrul studiilor clinice controlate.

În al patrulea rând. Stimularea creării Procedurilor Operaționale Standardizate, conform bunelor practici pentru fiecare procedură, ținând seama de evoluțiile cunoscute, în vederea creșterii calității și implementării unor tratamente omogene și diverse.

În al cincilea rând. Efectuarea de eforturi sistematice pentru ca fiecare congres/întâlnire științifică organizată să adopte concluzii care să reflecte progresul realizat și să stabilească obiective realiste și realizabile, împărtășind descoperirile în vederea încurajării  și promovării cercetării pentru aprofundarea nivelului de înțelegere a ozonoterapiei. Realizarea de eforturi în direcția armonizării și unificării criteriilor la nivel internațional între diferite societăți științifice.

În al șaselea rând. Încurajarea diferitelor asociații în direcția obținerii unui statut legal pentru ozonoterapie în țările în care aceasta nu este regularizată.

În al șaptelea rând. Încurajarea publicării de cărți, organizării de cursuri teoretice și cursuri practice de formare privind ozonoterapia, pentru ca practicienii să se poată baza pe cunoștințe solide în activitatea lor; toate acestea se vor reflecta într-un sistem mai eficient de îngrijiri medicale, care va aduce mari beneficii pacienților.

 

Vorbitorii Reuniunii Internaționale a Școlilor de Ozonoterapie împreună cu asociațiile de ozonoterapie participante au adoptat următoarea

 

RECOMANDARE

 

Dozele Terapeutice pentru Utilizarea Ozonului, astfel cum sunt detaliate în anexa prezentei Declarații de la Madrid, constituind parte integrantă a acesteia, servesc drept referință practicienilor de ozonoterapie în scopul de a fi implementate atent și sistematic de către aceștia.

Aceste Doze Terapeutice pentru Utilizarea Ozonului reprezintă rezumatul cercetărilor științifice din diferite țări, fiind rezultatul multor ani de practici experimentale și clinice.

 

 

Vorbitorii Reuniunii Internaționale a Școlilor de Ozonoterapie împreună cu asociațiile de ozonoterapie participante

 

Ne exprimăm cea mai sinceră recunoștință față de Dr. Velio Bocci, Profesor de Fiziologie retras la Universitatea din Siena, pentru contribuțiile sale semnificative la dezvoltarea ozonoterapiei, în domeniul cercetării, predării, informării și îngrijirii pacienților, acesta fiind considerat unul dintre pionierii ozonoterapiei.

În final, ne exprimăm gratitudinea față de Asociația Spaniolă a Specialiștilor Medicali în Ozonoterapie (ASSMO) pentru inițiativa sa și organizarea acestei Reuniuni Internaționale a Școlilor de Ozonoterapie, găzduită cu amabilitate între pereții centenari ai Academiei Naționale Regale de Medicină din Madrid.

 

Madrid, 4 iunie 2010

 

ANEXA DECLARAȚIEI DE LA MADRID PRIVIND OZONOTERAPIA, CONSTITUIND PARTE INTEGRALĂ A ACESTEIA

 

Recomandare aprobată la Reuniunea Internațională a Școlilor de Ozonoterapie organizată la Academia Regală de Medicină din Madrid la data de 3 și 4 iunie 2010, sub auspiciile Asociației Spaniole a Specialiștilor Medicali în Ozonoterapie (ASSMO)

 

DOZE TERAPEUTICE PENTRU UTILIZAREA OZONULUI

 

  1. 1.     BAZA TERAPEUTICĂ

Indicațiile terapiei cu ozon se bazează pe cunoștințele conform cărora concentrațiile fiziologice scăzute de ozon pot avea un rol important în cadrul celulei. La nivel molecular au fost evidențiate diferite mecanisme care sprijină nevoia clinică pentru această terapie.

Există concentrații de ozon cu efect terapeutic, ineficiente și chiar toxice. S-a dovedit că concentrații de 10 sau 5 μg/ml și chiar mai mici au efecte terapeutice cu o largă marjă de siguranță, astfel încât în prezent este acceptat ca dozele terapeutice să varieze între 5 și 60 μg/ml. Aceste concentrații sunt recomandate tehnicilor de aplicare locală și sistemică.

Trebuie subliniat faptul că fiecare cale de aplicare are un dozaj minim și maxim, precum și o concentrație și un volum.

Toate dozele terapeutice sunt divizate în trei tipuri, conform mecanismului lor de acțiune:

a)     Doze mici:  Aceste doze au efect imunomodulator și sunt folosite pentru afecțiunile în care se suspectează o compromitere a sistemului imunitar. 

b)     Doze medii: Acestea sunt imunomodulatori și stimulează enzimele antioxidante ale sistemului de apărare. Acestea sunt foarte utile în boli cronice degenerative, precum diabetul, ateroscleroza, COPD, sindromul Parkinson, Alzheimer și demența senilă. 

c)     Doze mari: Sunt folosite în special în cazul ulcerelor sau rănilor infectate. Sunt folosite de asemenea pentru ozonizarea uleiului și apei. Ozonizarea uleiurilor nu poate fi niciodată produsă cu un generator medical, deoarece nu poate fi oprită difuzarea aburilor de la ulei prin țevile de voltaj înalt. Rezultatul este producerea unor substanțe foarte toxice. Acest lucru nu se întâmplă în cazul generatoarelor cu valvă care împiedică ieșirea ozonului.

 

  1. 2.     PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE OZONOTERAPIEI

Cele trei principii fundamentale care trebuie avute în vedere înaintea implementării oricărui tratament pe bază de ozon sunt următoarele:

a)     Primum non nocere: Mai întâi să nu faci rău.

b)     Aplicarea graduală a dozei: Se începe întotdeauna cu doze mici, acestea crescându-se gradual. Excepție face cazul ulcerelor infectate sau rănilor, unde se va aplica inversul procedurii (se va începe cu o concentrație ridicată, care se va diminua pe măsură ce starea pacientului se îmbunătățește).

c)     Aplicarea concentrației necesare: Concentrații ridicare de ozon nu sunt în mod necesar mai bune, după cum este cazul cu medicamentele în general.

Dacă nu este cunoscută balanța redox (antioxidanți/pro-oxidanți), iar pacientul se află în stres oxidativ, o doză inițială medie sau mare are potențial de afectare a mecanismelor celulare antioxidante, agravând tabloul clinic. Astfel, se preferă începerea tratamentului cu doze mici și creșterea graduală a acestora conform răspunsului pacientului.

 

  1. 3.     PRINCIPALELE CĂI DE APLICARE

Ozonul medical poate fi aplicat local sau parenteral. Diversele căi de aplicare a ozonului pot fi folosite de sine stătătoare sau combinate, pentru obținerea unui efect sinergistic.

 

3.1  CĂI  DE APLICARE RECOMANDATE

Căile de aplicare descrise mai jos sunt sigure și dovedite, fiind rezultatul multor ani de experiență și cercetare.

    Întâmpinăm cu apreciere dozele terapeutice recomandate de Asociația Rusă de Ozonoterapie, publicate în Ghidul de Ozonoterapie publicat în 2008; Principii ale utilizării Ozonului Medical  publicate de Societatea Medicală Germană pentru Utilizarea Profilactică a Ozonului (2009); recomandările publicate de Centrul de Cercetare a Ozonului, unitate cu profil științific a Centrului Național Cubanez de Cercetare Științifică, în cartea publicată sub titlul de Aspecte Fundamentale ale Ozonului și Aplicații Clinice (2008); și contribuția semnificativă din partea Dr. Velio Bocci în lucrarea intitulată Are Terapia Oxigen-Ozon un viitor în Medicină? (2010), trimisă de autor la această Reuniune Internațională.

Căi de aplicare

MICĂ

MICĂ

MICĂ

 

Concentrație μg/ml

Vol. ml.

Doze μg

RI*

10

20

100

1000

2000

MAHT**

10

20

50

100

500

2000

MiAHT***

5

10

5

25

50

 

Căi de aplicare

MEDIE

MEDIE

MEDIE

 

Concentrație μg/ml

Vol. ml.

Doze μg

RI*

20

30

100

150

2000

4500

MAHT**

20

30

50

100

1000

3000

MiAHT***

10

20

5

50

100

 

Căi de aplicare

MARE

MARE

MARE

 

Concentrație μg/ml

Vol. ml.

Doze μg

RI*

30

60*a

150

30-50

4500

18000-3000

MAHT**

35

60**b

50

100

1500

6000

MiAHT***

10

20

5

50

100

 

*RI: Insuflație rectală

Rețineți: concentrații mari de 40 μg/ml pot afecta enterocitele.

*a În mod excepțional, în caz de sângerări acute, începeți cu o concentrație mare (60 μg/ml și 50 ml Vol.). Odată ce sângerarea se diminuează, reduceți concentrația.

**MAHT: Autohemoterapie Majoră

***MiAHT: Autohemoterapie Minoră

**b Deși în general se preferă folosirea unor concentrații în jur de 40 μg/ml, în anumite cazuri se poate considera necesară utilizarea unei concentrații de până la 60 μg/ml, care s-a dovedit a fi sigură, demonstrând o capacitate mai mare de inducție a citokinelor.

 

3.1.1       Autohemoterapia majoră (MAHT)

    Volumul poate avea valori între 50 ml și 100 ml. Volume de sânge mai mari de 200 ml trebuie evitate pentru a înlătura orice risc de tulburări hemodinamice, în special în cazul pacienților în vârstă sau care prezintă dezechilibre. Se recomandă utilizarea unei perfuzii certificate, care nu conține PVC sau alte materiale care reacționează cu ozonul.

     Concentrațiile de ozon de 80 μg/ml și mai mari trebuie de asemenea evitate din cauza riscului ridicat de hemoliză, reducerea 2, 3 DPG și o incapacitate de activare a celulelor imunocompetente.

   Numărul sedintelor și dozarea ozonului administrat vor depinde de starea generală de sănătate a pacientului, vârstă și principalele afecțiuni de care suferă. Ca și regulă generală, la fiecare cinci sesiuni, doza de ozon este crescută, fiind administrată în cicluri care variază între 15 și 20 de sesiuni. Din punct de vedere clinic, îmbunătățirea stării pacientului are loc între a cincea și a zecea sesiune, considerându-se că după cea de-a doisprezecea sesiune mecanismele de apărare pe bază de antioxidanți se activează deja. Tratamentul se administrează într-un ciclu zilnic, de luni până vineri, putând fi de asemenea administrat de două până la trei ori pe săptămână.

 

3.1.2       Injecții intramusculare, paravertebrale și intraarticulare

3.1.2.1  Paravertebrale

    Infiltrarea se face 2 cm lateral de coloană. Distribuția acelor este întotdeauna bilaterală, laterală sau 2 cm deasupra și 2 cm sub hernie.

    Se va considera o adâncime de 2 până la 4 cm, ținându-se cont de constituția pacientului și/sau de zona care necesită tratament (mai subțire în cazul pacienților mai slabi și în regiunea dorsală și mai groasă în cazul pacienților supraponderali și în regiunea lombară).

    Tratamentul se face de două ori pe săptămână pentru primele două săptămâni și odată cu obținerea unei ameliorări clinice, tratamentele sunt distanțate la o dată pe săptămână pentru patru până la șase săptămâni, iar apoi o sesiune la fiecare 15 zile, până la împlinirea unui ciclu de 20 de sesiuni, acestea putând fi diminuate odată cu dispariția simptomelor. Dimensiunile de ac recomandate pentru această procedură sunt de 25 la 30 G x 1 . In unele cazuri se pot folosi(numai de catre specialist)ace mai lungi.

        Este important ca medicul să examineze în mod adecvat mușchii din regiunea lombo-sacrată și articulațiile sacroiliace pentru a detecta posibile inflamatii la acest nivel sau puncte de declanșare(trigger) în zona respectivă, mai ales la pacienții care suferă de discartroză si care nu răspund adecvat la infiltrațiile paravertebrale. Dacă aceste puncte sunt detectate trebuie infiltrate.

 

Concentrație [μg/ml] 10-20

Volum / ml 5-10

Doză / μg 50-400

3.1.2.2  Hernii

Hernii cervicale

Concentrație de 10 și 20 μg/ml, un volum de 5 ml.

Hernii dorsale

Concentrație de 10-20 μg/ml, un volum de 5 ml.

Hernii lombare

Concentrație de 10-20 μg/ml, un volum de 5-10 ml.

3.1.2.3  Tratament intraarticular

Concentrație: 5-10-20 μg/ml

Volum în funcție de mărimea articulației.

Degete: 1-2 ml.

Rest: 5-20 ml.

3.1.2.4  Tratament intradiscal

      În general doar o infiltrație intradiscală ar trebui efectuată, deși aceasta poate fi repetată în 2-4 săptămâni, sub un aparat de radiologie mobil, control fluoroscopic sau CT. Pacientul trebuie să fie sedat (fără anestezie generală) și trebuie să fie supus unei terapii profilactice pe bază de antibiotic în ziua efectuării procedurii.

     În cazul discolizei lombare se utilizează o mixtură de oxigen – ozon de 5-10 μg/ml la o concentrație de 25-30 μg/ml. Pentru discoliză cervicală se folosesc 5 ml cu aceeași concentrație. Discoliza cu ozon, deși este eficientă după doar un tratament, necesită o infrastructură specifică (pentru control radiologic), anestezist și personal experimentat în executarea tehnicii. În ciuda faptului că tehnica paravertebrală necesită mai multe sesiuni, este la fel de eficientă și prezintă un nivel de risc minim.

3.1.2.5  Tratament peridural (translaminar)

    Se efectuează o infiltrare în spațiul peridural de două ori pe săptămână în urma identificării spațiului peridural. Se folosește un amestec de oxigen-ozon într-un volum de 5 ml la o concentrație de 20  μg/ml.

    Metoda peridurală translaminară sau prin canalul hiatusului sacrat este o alternativă de luat în considerare în tratamentul herniei de disc prin ozonoterapie, în ciuda faptului că este o metodă indirectă, comparativ cu metoda intradiscală deoarece:

-        Prin această metodă atât furnizorul de servicii medicale cât și pacientul sunt feriți de riscul iradierii.

-        La depunerea gazului în spațiul peridural la nivelul zonei de conflict disco-radicular, acesta acționează atât asupra discului cât și a rădăcinii afectate.

-        Este ușor de realizat și nu cauzează daune neurologice și permite reluarea activităților zilnice ale pacientului în cel mai scurt timp.

-        Necesită puține resurse materiale și echipament, fapt care face ca această metodă să nu fie foarte costisitoare, dar în același timp eficientă.

-        Necesită mai puține sesiuni în comparație cu metoda paravertebrală, ca și metodă indirectă.

-        Este foarte utilă în prezența herniilor de disc multiple.

-        Rata de succes depășește 70%.

-        Necesită o perioadă minimă de recuperare.

-        Poate fi efectuată în cazul pacienților suferind de alte afecțiuni majore.

În orice caz, cele trei tehnici comentate se realizează numai cu respectarea unor măsuri stricte de asepsie și sterilitate, în urma obținerii consimțământului scris al pacientului.

3.1.3       Pungi de ozon

    Concentrații de 60 – 40 – 30 – 20 μg/ml sunt folosite pentru perioade de 20-30 minute, în funcție de stadiul și evoluția leziunii. Concentrații mai mari, de 60-70 μg/ml se pot folosi doar în infecții purulente. Odată ce infecția este controlată și țesutul sănătos granular își face apariția, se procedează la reducerea concentrației și distanțarea sesiunilor pentru spirjinirea vindecării.

3.1.4       Aplicare subcutanată

    Concentrația de ozon folosită este de 5 până la 10 μg/ml în volume foarte mici de gaz (1-2 ml) cu un ac 30 G.Este de asemenea eficientă în tratarea durerii neuropatice. Această procedură poate fi de asemenea folosită în scopuri cosmetice pentru tratarea celulitei, iar în acest caz nu se va folosi niciodată un volum mai mare de 100 ml per sesiune. 

3.1.5       Ventuze cu ozon

Se folosesc concentrații între 15 până la 60 μg/ml, cu variație în durata tratamentului între 15 și 20 de minute.

3.1.6       Insuflație în fistule

     Practicianul trebuie să se asigure în primul rând că nu există comunicare cu căile respiratorii. Este important să se țină seama de posibilitatea acumulării de gaze într-o cavitate închisă, blocată sau chistică, pentru evitarea unei eventuale creșteri de presiune periculoasă sau dureroasă, spre exemplu în cazul fistulelor cutanate, perianale și cele care trebuie tratate chirurgical.

    3.1.6 Oftalmologie

    În afecțiunile oftalmologice (cheratită, ulcer cornean, conjunctivită și arsuri oculare) se folosește o sticlă specială atașată conturului ochiului. Mai întâi se aplică picături anestezice iar apoi o concentrație de ozon între 20 și 30 μg/ml pe durata a 5 minute. Se pot face două până la trei sesiuni săptămânal, combinate cu aplicare subconjunctivală de ozon, la o concentrație de 35 μg/ml cu un volum de 1-2 ml.

 

3.1.7       Insuflații vaginale

   Concentrații de ozon de 20-40 μg/ml și un volum între 1000-2000 ml la un flux de 0,1 până la 0,2 l/min timp de 10 minute. În prealabil se va efectua o spălătură vaginală cu apă ozonată. Pentru această procedură este nevoie de un aparat difuzator de ozon.

3.1.8       Insuflație vezicoureterală

    Insuflație între 50 și 100 ml de ozon în vezică sau uretră, în funcție de afecțiunea care trebuie tratată. Concentrațiile recomandate variază între 10-15-20 și 25 μg/ml (crescute progresiv). Tratamentul poate fi combinat cu o procedură de pre-irigare cu apă ozonată.

3.1.9        Administrare otică

    Urechea externă este umezită, iar apoi se procedează la efectuarea insuflațiilor prin folosirea unei seringi sau a unui instrument difuzator de ozon. A se verifica dacă timpanul este intact. Se folosește o concentrație între 20-30 μg/ml timp de 5 minute.

3.1.10    Administrare intratonsilară

    Este o cale de administrare sigură pentru pacienții în vârstă de peste 12 ani, cu condiția ca aceștia să coopereze activ când sunt rugați să-și țină respirația (apnee) timp în care injecția cu ozon este aplicată. Concentrațiile de 15-20 μg/ml cu un volum de 2,5 ml/punct sunt folosite pentru infiltrații în pilonii amigdalelor, atât cei anteriori cât și cei posteriori. Sunt necesare patru până la cinci sesiuni.

3.1.11    Doze mici de ozon în puncte trigger și acupunctură

       Ca și regulă generală, punctele de declanșare sunt localizate în mușchi, adesea profund, astfel că administrarea trebuie să fie efectuată intramuscular, iar volumul poate fi între 5-10 ml, în funcție de locul anatomic, în timp ce concentrația va fi între 10-20 mcg/ml.

       În cazul punctelor de acupunctură sau zonele de reflexologie, aplicarea este intradermică, fluctuând între 0,1-0,3 ml până la 1 ml (maxim) de amestec de gaz (O2 – O3)  în concentrații mai mici de 30 μg/ml.

3.1.12    Aplicare topică de apă, ulei și creme ozonate

    Se aplică pe răni, ulcere și anumite leziuni infectate, la diferite concentrații: mare, medie și mică, în funcție de obiectivul urmărit (dezinfectare, regenerare) și de tipul de țesut pe care este aplicat.

3.1.13    Soluție salină ozonată

   Concentrațiile de ozon folosite în faza de gaz (din echipamentul de ozon) variază între 500 mcg/l și 5000 mcg/l.

Ozonizarea este efectuată cu concentrații foarte mici de ozon, care sunt calculate în funcție de greutatea pacientului. Formula utilizată este de 25 mcg per 1 kg din greutatea pacientului. Spre exemplu: dacă pacientul are 80 kg se multiplică după cum urmează: 80x25=2000 mcg (2mcg/ml sau 2 mg/l).

     Cifrele corespund concentrației generate de echipament, care este foarte scăzută și nu atinge 2,0 mcg/ml. Aplicând această metodă, concentrațiile de peste 3000 mcg/l generate de echipamentul de ozon nu se folosesc niciodată.

Procedura constă în:

-        Barbotarea unei cantități de 200 ml de soluție salină la 0,9 % timp de 10 min, timp necesar pentru a obține o saturație adecvată a soluției care presupune o concentrație de 20 μg/ml până la 200 μg/ml.

-        Inițierea transfuziei soluției prin picurare pacientului timp de 25-30 min, menținând o barbotare constantă a ozonului în recipient, pentru păstrarea concentrației sale în soluție.

-        Oprirea barbotării și transfuziei la 150 ml, lăsând în recipient 50 ml de soluție ca marjă de siguranță.

-        În zilele noastre este disponibil un instrument care menține concentrația de ozon din soluție, fără a fi nevoie de a menține barbotarea pe timpul transfuziei.

3.1.14    Doze pediatrice prin insuflație rectală

Aplicare sistemică doare pe cale rectală.

-        Concentrațiile folosite depind de gradul de stres oxidativ al pacientului și de afecțiunea care trebuie tratată.

-        Volumul de administrat depinde de vârsta pacientului.

-        Insuflația rectală se realizează cu ajutorul unui cateter care este introdus 1-2 cm în interiorul sfincterului anal.

3.1.15.1 Doze pentru pacienți cu o valoare inițială a stresului oxidativ de „0” sau „1” (Ușor)

Săptămâni de tratament

Concentrație de O3 (μg/ml)

Prima

20

A doua

25

A treia

30

A patra

35

 

3.1.15.2 Doze pentru pacienți cu o valoare inițială a stresului oxidativ de „2” sau „3” (Moderat)

Săptămâni de tratament

Concentrație de O3 (μg/ml)

Prima

15

A doua

20

A treia

25

A patra

30

 

3.1.15.3 Doze pentru pacienți cu o valoare inițială a stresului oxidativ de „4” (Sever)

Săptămâni de tratament

Concentrație de O3 (μg/ml)

Prima

10

A doua

15

A treia

20

A patra

25

 

3.1.15.4 Volume de administrat în funcție de vârsta pacientului

Vârsta pacientului

Volume de administrat

28 zile-11 luni

15-20 cm3

1-3 ani

20-35 cm3

3-10 ani

40-75 cm3

11-15 ani

75-120 cm3

 

Dozajul se schimbă la fiecare cinci sesiuni. Cicluri de 15-20 de sesiuni sunt indicate la fiecare trei luni pe parcursul primului an. Mai târziu pacientul va fi evaluat pentru a se determina frecvența ciclurilor pentru al doilea an.

3.1.15    Categorii de afecțiuni pentru insuflații rectale și aplicații ale autohemoterapiei majore

3.1.15.1        Dozaj scăzut

-        Regenerare biologică

-        Gută

-        Fibromialgia

3.1.15.2        Dozaj  scăzut-mediu

-        Insuficiență renală cronică

-        Cancer

-        Neuropatii

3.1.15.3        Dozaj mediu

-        Afecțiuni neurovegetative: Alzheimer, Parkinson, Sindromul demențial

-        Afecțiuni pulmonare: emfizem pulmonar, boală cronică obstructivă pulmonară, sindrom de detresă respiratorie acută.

-        Afecțiuni oftalmologice: retinitis pigmentosa, cataractă, glaucom, degenerare maculară cauzată de înaintarea în vârstă.

-        Afecțiuni hematologice: Talasemia B, siclemie.

-        Afecțiuni vasculare: hipertensiune arterială, insuficiență venoasă, boala arterială periferică, accident vascular cerebral, cardiopatie ischemică, staza venoasă.

3.1.15.4        Dozaj mediu-ridicat

-        Afecțiuni virale: herpes simplex, herpes zoster, SIDA, hepatita A, B, C, virusul HPV

-        Diabet

-        Paralizie cerebrală

-        Afecțiuni dermatologice

-        Afecțiuni ortopedice

-        Giardoză

-        Candidoză și criptosporidioză

-        Afecțiuni alergice

-        Sindromul de oboseală cronică

-        Lupus eritematos sistemic

-        Artrită reumatoidă

-        Boala Crohn

-        Boli inflamatorii intestinale

-        HIV/SIDA

-        Scleroză multiplă

 

 

3.2  METODE DE APLICARE NERECOMANDATE DEOARECE NU SUNT SIGURE

3.2.1       Injecții intravenoase cu ozon

     Această metodă este puternic descurajată, datorită riscului de embolie gazoasă care se poate produce chiar și în cazul utilizării unei pompe de infuzie cu funcționare lentă și un volum de 20 ml. Complicațiile unui atac cerebral variază de la o simplă senzație auxiliară de bule, apoi tuse, senzație de greutate retrosternală, amețeală până la tulburări de vedere (ambliopie), criză hipotensivă, cu semne de ischemie cerebrală (pareza membrelor) și moarte.

Mai mult, nu există nicio justificare pentru supunerea pacientului la un risc când sunt și metode sigure, care au fost testate și s-au dovedit a fi eficiente, precum autohemoterapia majoră, autohemoterapia minoră și insuflația rectală.

3.2.2       Vitaminele și ozonul

    În timpul tratamentului cu ozon este necesară suspendarea tuturor suplimentelor antioxidante care conțin vitamina C și vitamina E. Prezența acestor compuși în concentrații mari în sânge interferează cu acțiunea ozonului ca agent antioxidant și, prin urmare, cu buna desfășurare a terapiei. Este important de comunicat pacientului că acesta nu trebuie să consume mari cantități de alimente bogate în aceste vitamine. În consecință, vitaminele sau antioxidanții trebuie administrate înainte sau după terapia cu ozon, dar niciodată în timpul acesteia.

 

3.3  METODĂ DE APLICARE ÎN FAZA DE EXPERIMENTARE PE ANIMALE

Intraperitoneal

       Această metodă se află încă în faza de experimentare pe animale, cărora li s-au implantat diferite linii celulare tumorale, iar în urma acestei proceduri s-a descoperit că ozonul este mai citotoxic pentru celulele tumorale decât citostaticele folosite, fără a cauza efectele adverse ale chemoterapiei. Cercetările în această direcție sunt realizate de Serviciile Veterinare și Laboratorul de Medicină Animală al Universității Philipps din Marburg (Germania) de către Profesor Medic Veterinar Siegfried Schulz.

Astfel de investigații pe animale vor continua să fie realizate.

     Studiile experimentale pentru tratarea cancerului la oameni nu au relevat date convingătoare până în prezent.

     În cazul oamenilor, pentru tratarea peritonitei s-a utilizat o spălare peritoneală cu apă ozonizată folosind 200 până la 300 ml de volum cu o concentrație între 10 și 20 μg/ml, printr-un cateter de silicon fixat în cavitate.  

 

3.4  METODĂ DE APLICARE INTERZISĂ

Prin inhalare

     Calea inhalatoare este absolut interzisă, deoarece ozonul este extrem de toxic. Caracteristicile anatomice și biochimice ale plămânului îl fac extrem de sensibil la daunele oxidative create de ozon.

 

 

3.5  METODĂ DE APLICARE CARE NU A FOST APROBATĂ ÎN UNANIMITATE

Soluție Salină Ozonată

        Școlile ucrainene și ruse o folosesc ca și formă alternativă de aplicare sistemică a ozonului, iar practica aceasta este larg răspândită în cele două țări. Eficiența sa este dovedită de rezultatele cercetărilor științifice prezentate la cele opt Conferințe Științifice Practice care au avut loc în Rusia din 1992 până în 2009.

Totuși, această metodologie nu a fost acceptată în unanimitate în anumite școli, fiind lăsat la latitudinea fiecărui doctor în parte dacă o alege sau nu.

 

3.6  CERINȚE FUNDAMENTALE

      Metodele de aplicare descrise necesită existența unui personal medical calificat care să efectueze orice procedură, precum și existența unui consimțământ scris și informat, urmat de măsuri stricte de asepsie și sterilitate.

      Cum este cazul oricărei alte practici medicale, toate materialele utilizate în ozonoterapie care vin în contact cu țesuturile sau fluidele pacientului trebuie ori aruncate după o singură folosire, ori sterilizate (ex. echipament chirurgical), iar înainte de administrare, ozonul trebuie să pătrundă printr-un filtru steril antimicrobian

 

  1. 4.     PATOLOGII RECOMANDATE A FI TRATATE CU OZONOTERAPIE

  Afecțiunile care răspund la tratamentul pe bază de ozon pot fi clasificate în trei categorii, în funcție de rata de succes terapeutic dovedită și obținută.

 

4.1  Afecțiuni din prima categorie

Acestea includ printre altele:

a)     Osteomielită, emfizem pleural, abcese cu fistule, răni infectate, escare, ulcer cronic, picior diabetic și arsuri.

b)     Afecțiuni ischemice avansate.

c)     Afecțiuni provocate de vârstă, degenerare maculară (forma atrofică) deoarece oftalmologia normală nu oferă nici un tratament semnificativ.

d)     Afecțiuni ortopedice și osteoartrită localizată.

e)     Sindrom de oboseală cronică și fibromialgie.

f)      Răni dentare – legate de leziuni carioase primare, în special la copii.

g)     Stomatologie pentru infecții cronice și recurente ale cavității orale.

h)     Boli infecțioase acute și cronice, în special cele cauzate de bacterii rezistente la antibiotice sau la tratamente chimicale, viruși, fungi (hepatită, HIV-SIDA, herpes și Zona Zoster, infecții HPV, onicomicoză, candidoză, giardioză, criptosporidioză). Bartholinită și candidoză vaginală.

    Deși ozonoterapia reprezintă un suport folositor în tratarea acestor afecțiuni, trebuie subliniat că atât ozonul cât și metaboliții acestuia, printre care H2O2 nu pot atinge o concentrație bactericidă tisulară, deoarece agenții patogeni sunt protejați de antioxidanți plasmatici iar virusurile intracelulare sunt imposibil de atins.

Pentru aceste patologii ozonoterapia, fie folosită exclusiv, ori ca suport pentru un alt tratament, devine un medicament/tratament cu un mare succes terapeutic.

 

4.2  Afecțiuni din a doua categorie

Acestea includ:

a)     Astenia provocată de cancer. Ozonoterapia asociată cu tratamentele convenționale poate determina o accelerare și o îmbunătățire a rezultatelor. Cu toate acestea, până în prezent nu s-a putut dovedi un efect terapeutic al ozonoterapiei în vindecarea cancerului. Pentru toate aceste patologii tratamentul cu ozon trebuie integrat unui tratament convențional, deoarece deși există dovezi ale utilității sale, este nevoie de studii mai precise în acest sens.

b)     Astm.  

4.3  Afecțiuni din a treia categorie

Printre altele includ:

a)     Boli autoimune (scleroză multiplă, artrită reumatoidă, boala lui Cohn)

b)     Demență senilă

c)     Afecțiuni pulmonare: emfizem pulmonar, boală cronică obstructivă pulmonară, fibroză pulmonară idiopatică și sindrom de detresă respiratorie acută.

d)     Boli de piele: Psoriazis și dermatită atopică.

e)     Metastază canceroasă.

f)      Sepsis sever și disfuncție multiplă de organe.

     În aceste cazuri se arată o potențială utilitate a combinării tratamentelor tradiționale cu ozonoterapia, cel puțin la nivel teoretic, deoarece la nivel clinic nu există dovezi reale. Dovezile empirice sugerează existența unei eficiențe terapeutice dar, în multe cazuri, eficiența a fost obținută prin utilizarea a diverse tipuri de terapie, astfel că rezultatele nu sunt relevante. În anumite studii combinarea ozonoterapiei cu un alt tratament a relevat faptul că ozonoterapia acționează sinergic

 

  1. 5.     BAZE GENERALE PENTRU TRATMENT

    Nu toți pacienții răspund în același mod la stresul oxidativ benign, controlat, produs de ozonoterapie. De aceea, tratamentul cu ozon trebuie întotdeauna aplicat gradual și progresiv, pornind cu doze mici care sunt crescute gradual, pentru a preveni anumite riscuri, până la elaborarea unei metode clinice de diagnosticare a stresului oxidativ, care permite ajustarea dozei.

    Este indicată măsurarea și clasificarea stării stresului oxidativ al pacientului, prin folosirea de markeri ca malondialdehida, catalaza, superoxid-dismutaza, glutation peroxidaza și indicatori ai întregii activități antioxidante, în cabinetul medical.

     Dacă nu este posibilă măsurarea stresului oxidativ la pacient prin niciuna dintre metodele stabilite, este important ca medicul să evalueze starea clinică a pacientului și să stabilească dacă este sau nu eligibil pentru un tratament cu ozon la momentul respectiv, sau dacă este necesară mai întâi îmbunătățirea nutriției acestuia.

După cum este cazul în orice tratament medical, pacienții pot fi împărțiți în trei categorii:

Normo-responsivi, hiper-responsivi și hipo-responsivi.

       Există factori care nu pot fi controlați, care depind de idiosincrasia pacientului și de modul de manifestare a afecțiunilor.

       Ozonoterapia este un „act medical” care trebuie practicat de personal medical autorizat și implementat cu rigoare științifică. Aceasta poate produce cu frecvență redusă un  minim de efecte adverse. Din acest motiv, considerăm că regularizarea ozonoterapiei efectuată de autorități trebuie să includă următoarele cerințe, iar în acele cazuri în care acest lucru nu a fost pus în aplicare, ozono-terapeuții trebuie totuși să le aplice.

       Centrele medicale de practicare a ozonoterapiei trebuie să dețină autorizațiile sanitare obligatorii pentru funcționare și trebuie să respecte următoarele norme:

5.1  Să aibă un medic calificat, cu pregătire și experiență recunoscută în ozonoterapie, iar aceasta va fi persoana responsabilă de administrarea tratamentului.

5.2  Să se utilizeze un echipament potrivit pentru generarea și aplicarea ozonoterapiei, care trebuie să aibă la rândul lor autorizațiile obligatorii din partea autorităților sanitare desemnate. În cazul Comunității Europene, echipamentele trebuie să aibă marca CE. Echipamentul de generare de ozon trebuie calibrat și revizuit periodic, conform recomandării producătorului, pentru evitarea aplicărilor sau concentrațiilor incorecte.

5.3  Utilizarea oxigenului medical furnizat de companii autorizate.

5.4  Implementarea diverselor protocoale potrivit căii de administrare alese pentru garantarea calității tratamentului. Protocoalele trebuie validate în mod corespunzător și recunoscute  de asociațiile științifice de ozonoterapie.

5.5  Stabilirea unui consimțământ scris și informat, semnat de pacient și de medicul responsabil de implementarea ozonoterapiei, iar o copie se va lăsa în registrul medical al pacientului.

5.6  Deținerea unui sistem de aerisire și ventilație corespunzător.

5.7  Deținerea de medicamente pentru salvarea vieții, echipament de ventilație sau un balon Ambu.

5.8  Trebuie să se țină seama de faptul că aplicarea de ozon intradiscală trebuie efectuată într-un salon de chirurgie în cadrul unui spital, sau într-un centru ambulatoriu pentru intervenții majore.

5.9  Cheia succesului terapeutic depinde de diferiți factori controlabili care includ pregătirea științifică și tehnică a ozono-terapeutului, metoda de implementare, calitatea ozonului, și punerea în aplicare a bunelor practici medicale. Factorii necontrolabili depind de idiosincrasia pacientului și de stadiul afecțiunii.

 

 

Madrid, 4 iunie, 2010

Traducere din limba engleza