Integrarea terapiei cu oxigen/ozon în practica stomatologică
Integrarea terapiei oxigen/ozon în practica stomatologică reprezintă cu adevărat o schimbare de paradigmă. Există acum posibilitatea utilizării unor terapii eficiente, sigure și netoxice care abordează stările infecțioase cauzate de mai mulți factori în interiorul cavității orale.
La baza terapiei cu oxigen/ozon stă o lungă perioadă de cercetări și aplicații clinice . Chimistul german, C.D. Schonbein, a descoperit pentru prima dată ozonul în 1840. Primul experiment medical a avut loc în 1870, când Dr. C. Lender a purificat sângele în tuburi de testare. Aplicațiile medicale s-au răspândit în Europa și America. Începând cu 1929, peste 114 afecțiuni erau considerate ca fiind tratabile cu ajutorul terapiei oxigen/ozon. Interesant este faptul că în anul 1930, un dentist german, Dr. E.A. Fisch a utilizat ozonul în mod regulat în practica sa stomatologică în Zurich,Elvetia, publicând numeroase materiale pe această temă. Dr. Fisch a influențat munca Dr. Erwin Payr, un medic chirurg renumit. Munca Dr. Payr a pregătit terenul pentru utilizarea terapiei oxigen/ozon la scară largă în domeniul medical.
Cercetările au continuat odată cu publicarea materialului scris de Dr. Siegfried Rilling și Dr.Renate Viebahn intitulat ”Utilizarea Ozonului în Medicină”. Acest material a reprezentat un standard până în 2002, când Dr. Velio Bocci a publicat ”Terapia Oxigen/Ozon – O recenzie critică”. După peste 130 de ani de utilizare, terapia cu oxigen/ozon este în prezent standardizata si aplicata în peste 20 de țări din întreaga lume.
În 2004, Profesor Edward Lynch din Belfast, Marea Britanie, a contribuit la aceste studii și a editat cartea ”Ozonul: Revoluția în Stomatologie”.
Ozonul – Ce reprezintă și care sunt efectele acestuia?
Ce este ozonul? Ozonul este o compus chimic alcatuit din trei atomi de oxigen. Aceasta este forma elementară a oxigenului care există în mod natural, ca rezultat al energiei ultravioletelor sau a fulgerelor, ce cauzeaza o recombinare temporară a atomilor de oxigen în grupuri de câte trei. În mediul clinic, un generator de oxigen/ozon simulează un fulger prin intermediul unei descarcari electrice. Proprietățile ozonului reprezinta fundamentul eficienței sale în stomatologie. Ozonul este un oxidant puternic – distruge în mod eficient bacteriile, ciupercile, virusurile și paraziții într-o concentrație profund inferioară celei necesare clorului, și toate acestea,fără vreun efect secundar toxic. O moleculă de ozon este echivalentul a 3.000 până la 10.000 de molecule de clor și distruge organismele patogene de 3.500 de ori mai repede! Într-un generator de ozon medical/stomatologic, O2 este convertit în O3 în tuburi speciale, cu ajutorul unei reacții de descărcare electrică de tip corona (similară fulgerului). Acest tip de generator este capabil să controleze concentrația de ozon critică în livrarea dozei corecte în micrograme/mililitri (mcg/ml). Datorită proprietăților fizice ale ozonului, în aplicatiile medicale raportul ozon-oxigen este extrem de scăzut. Concentrația medie tipică de ozon utilizat în tratamente este de 25 de micrograme de ozon per mililitru de amestec de oxigen/ozon. Cercetările au arătat că, la această concentrație, ozonul distruge în mod eficient bacteriile, ciupercile, virusurile și paraziții.
O luptă continuă cu infecțiile orale
Stomatologia este într-o luptă continuă cu infecțiile: fie de țesut moale, fie dur. Aceste infecții sunt cauzate de bacterii, ciuperci, virusuri și paraziți. O infecție poate fi cauzată de un singur organism sau de o combinație formată din toate cele de mai sus.Încercările de eliminare a infecțiilor orale au avut un succes minim, datorită interdependenței multiplilor factori cauzativi. Acești factori includ microorganisme, dieta, saliva și răspunsurile auto-imune. Tratamente precum cele profilactice, clătirile, tratamentele pe baza de fluorură, mastic, restaurări, proceduri chirurgicale, dietă și schimbarea stilului de viață au modificat factorii de risc. Drept rezultat, gazda se adaptează infecției acute, care se transformă apoi într-o infecție cronică subclinică.
În loc să tratăm întregul organism cu agenți antibiotici, virali, fungicizi sau antiparazitari, de ce să nu tratăm infecția cu o substanță naturală cu spectru larg, care nu produce efecte secundare și nu este toxică? Această substanță este oxigenul, în forma sa energizată, ozonul.
O trăsătură comună a tuturor organismelor patogene este sistemul antioxidant/enzimatic slab al membranei celulare. Ozonul va produce o spartura în membrana microorganismului, cauzând astfel moartea acestuia. Astfel, conținutul patogenului este expus mediului intern, fapt ce permite sistemului imunitar să demareze cascada sa fiziologică.
Unul dintre cele mai uimitoare studii biochimice și fiziologice conduse la Institutul Scripps a arătat recent cum anticorpii produc efectiv ozon pentru a distruge microorganismele invadatoare. Acum anticorpii, pe lângă faptul ca identifica patogenii, îi și distrug cu ajutorul ozonului. Astfel, ozonoterapia este o metoda absolut naturala,complementara tratamentului standard,stomatologic.
Obiectivele terapeutice în cazul terapiei oxigen/ozon în stomatologie sunt:
- Eliminarea patogenilor
- Restaurarea adecvată a metabolismului aerob
- Inducerea unui mediu ecologic prietenos
- Îmbunătățirea circulației
- Activarea sistemului imunitar
- Stimularea sistemului antioxidant umoral
Terapia oxigen/ozon în stomatologie conține o multitudine de protocoale de tratare a infecțiilor dentare. Sunt folosite trei forme fundamentale de aplicare pentru țesutul oral: 1) apă ozonizată 2) ulei de măsline ozonizat 3)administratrea unui amestec de gaz oxigen/ozon. Apa și uleiul de măsline ozonizate au capacitatea de a absoarbe și apoi de a elibera oxigenul/ozonul. Aceste forme de aplicare sunt folosite individual sau în combinație pentru a trata afecțiunile stomatologice.
Paradontoza este definită de Academia Americană de Paradontoză ca fiind ”o infecție bacterială cronică care afectează gingia și osul care sprijină dintele”. Dar noi știm acum că această infecție poate fi de asemenea cauzată de viruși, ciuperci și paraziți. În tratarea paradontozei este absolut necesar un standard terapeutic. Sunt utilizate toate instrumentele de diagnosticare clasice, inclusiv radiografia, sonda dentară și examinarea clinică.
Cum funcționează tratamentul?
Spre exemplu, să zicem că un pacient suferă de paradontoză moderată de tip III. Utilizând protocolul standard pentru terapia oxigen/ozon, pacientul primește o schemă de tratament de patru săptămâni, cu un control ulterior la o lună, iar apoi este programat pentru noi consultații din trei în trei luni. Fiecare săptămână corespunde unui cvadrant de dentiție pentru anestezie, planificare radiculară, scalare și chiuretaj. Începând cu prima vizită – după inducerea anesteziei – sulcus-urile sunt irigate utilizând o canulă cu o seringă cu apă ozonizată. Acest proces reduce și elimină activitatea patogenă din sulcus-uri. În acest moment, înlăturarea mecanică a resturilor poate fi realizată într-un mod mai sigur, reducând infecția care afectează întregul corp. La finalizarea termenului de patru săptămâni, se realizează o reirigare a tuturor suculus-urilor din toți cvadranții.
Următoarea procedură se numește ”rocket fuel”. Fiecare sulcus se insuflă cu un amestec de gaz oxigen/ozon. Datorită procesului fizic care constă în pătrunderea unui gaz într-un lichid, lichidele creviculare și țesuturile epiteliale care înconjoară sulcus-ul absorb amestecul de oxigen/ozon, asigurând eliminarea completă a încărcăturii patogene anaerobe. Mai mult, țesutul răspunde cu perfuzie și activitate imunologică intensificată, favorizând însănătoșirea rapidă. Pacientul va fi instruit sa-si aplice acasă încă un element suplimentar: uleiul de măsline ozonizat.
După efectuarea procedurilor de igienă, pacientul aplică uleiul de măsline peste țesutul moale. Odată ce uleiul se topește, acesta eliberează oxigen și ozon care vin în sprijinul terapiei aplicate. Dacă dentistul întâlnește zone mai complicate, amestecul oxigen/ozon poate fi injectat direct în acea zonă, iar gazul își face imediat efectul, fapt care rezolvă problema local.
Metodele aplicate sunt sigure, eficiente, lipsite de toxicitate și efecte secundare. De obicei, până la a treia vizită infecția este tratată, iar stomatologul înlătură resturile mecanic și continuă terapia de susținere. Dacă am fi folosit produse farmaceutice pentru combaterea unei infecții cu microorganisme patogene de mai multe tipuri, ar fi trebuit ca tratamentul să includă o multitudine de antibiotice care prezintă efectele secundare bine cunoscute.
Marea problemă a canalelor radiculare
Ei bine, care este problema canalelor radiculare? Problema este că unele dintre acestea se află într-un stadiu cronic de infecție. Stomatologii se entuziasmează când găsesc un canal suplimentar sau lateral și, printr-un miracol, pot să-l umple. Realitatea este că un dinte are în compoziția sa milioane de mici canale laterale sau tubuli. Acești tubuli sunt colonizați de microbi din canalele principale infectate. Studiile au arătat că bacteriile provenind de la dinții infectați pot fi găsite până la nivelul joncțiunii cementare. Marea majoritate a microbilor care se găsesc în tubuli sunt în mod obligatoriu anaerobi, precum virusurile, bacteriile și ciupercile.
Mai multe forme de terapie au fost dezvoltate și utilizate pentru a rezolva această problemă, cu grade variate de succes. Un studiu publicat în 2004 în Jurnalul de Endodonție a arătat că utilizarea apei ozonizate are același efect antimicrobian ca și 2,5 % hipoclorit de sodiu, fiind în același timp total lipsită de toxicitate. Același studiu a indicat existența unei activități metabolice intense în fibroblaștii asociați în urma expunerii la apa ozonizată, fapt care indică un proces de vindecare. Interesant este, de asemenea, faptul că microbii de tip anaerob produc un mediu infecțios cu încărcătură pozitivă. De vreme ce oxigenul este singurul gaz care poate suporta o încărcătură electrică, această încărcătură electrică de semn opus atrage ozonul în acea zonă, iar patogenii sunt distruși. Metodele de diagnosticare, standardul de tratament și pregătirea canalelor rămân aceleași. Având în vedere căile de aplicare a amestecului oxigen/ozon, se poate spune că terapia canalului radicular suferă o schimbare de paradigmă. Ce se efectueaza,de fapt,in plus:
- Acele de canal sunt introduse in ulei de măsline ozonizat pentru lubrifiere și dezinfecție.
- Canalele sunt pregătite, irigate cu apă ozonizată și uscate.
- Ultimul pas înainte de a umple fiecare canal este aplicarea unor insuflații ușoare cu gaz oxigen/ozon. Procesul de insuflație permite amestecului molecular oxigen/ozon să pătrundă în tubuli și să distrugă microbii cu încărcătură pozitivă, în același timp având afect de sterilizare.
În septembrie 2005 la întâlnirea IAOMT (Academia Internațională de Medicină Orală și Toxicologie) din Las Vegas, Dr. Boyd Haley a afirmat: „utilizarea ozonului în stomatologie pentru obținerea unui canal radicular perfect steril, va crea o schimbare de paradigmă în practica stomatologica.”
Tratarea cariilor
O serie de peste 30 de studii au fost prezentate de Dr. Edward Lynch și colaboratorii acestuia,care, au arătat că terapia cu oxigen/ozon are un efect inhibitor în dezvoltarea cariilor fisurale, radiculare și a leziunilor de tip carie. Studiile au relevat de asemenea regresul cariilor în leziuni odată cu expunerea acestora la oxigen/ozon timp de doar 10 secunde.
Protocoalele cuprind utilizarea amestecului oxigen/ozon pentru pregătirea cavității, diminuarea hipersensibilitatii dentare, pregătirea coroanei și a punților, ca sa enumeram doar câteva. Spre exemplu, în cazul unei leziuni Clasa II se aplica tratamentul standard, după care se amplasează matricea în poziție pentru operația de restaurare. Chiar înaintea operației de restaurare, zona pregătită se expune amestecului de gaz oxigen/ozon cu evacuare adecvată timp de 20-30 de secunde. Acest proces simplu va reduce dramatic sensibilitatea post-operatorie, va distruge orice microorganism prezent și va elimina riscul de infecție a dentinei.